JadDragon's blog
Şocant, ochii mei privesc în gol parcă întrebându-se, ce s-antâmplat cu lumea ce te înconjoară omule? Râpe şi-abis de simţăminte multă înfrigurare si teamă de apropiere, noi gata ne-am hotărât (zic ei, ochii) de-acum vom privi doar în gol, în peretele gol al retinei tale, cel frumos colorat în vremurile de-odinioară, cu dragoste şi compasiune, cu muzica măiastră a culorilor iubirii, trilul voios al râsetelor ce te înconjurau, duioasa jale a tânguitului viorii din copacul amintirilor făurită de maestrul lutier al timpului, culoare, prietenie, căldură, iubire, apusuri explozive de-amor, răsărituri mirifice contemplate cu chipul iubitei înalături,…
N-am sa va bat mult la cap, ACUM, am sa va arat celor ce vor sa vada si o alta Roma decat vor s-o vada sau au vazut-o in clipurile publicitare, una vazuta din mijlocul oamenilor... Nimic documentar, sau plictisitor ci, zic eu ceva inedit... incerc si eu deocamdata sa mai sortez dintre fotografii, nu-s expert in asa ceva si nu le-as fi facut daca nu as fi fost impresionat de natura experientei pe care am trait-o... Am intrat aici doar ca sa va impartasesc si voua o cplipa dintr-o viata, una frumoasa si inedita in viata mea... Sunt sigur…
Am ajuns acasă, ascult muzică şi scriu,
Încă trăiesc clipele din însorita Italie,
Este mereu trist, şi mereu prea târziu,
Multţumesc pentru ajutor frumoasa mea magnolie...
Nu am să pot să recompensez niciodată,
Clipe, ore, zilele si bucuriile avute cu voi,
Sunt şi acum marcat, poate pentru viaţa toată,
De căldură, de ambianţă, până în viaţa de apoi...
O natură oscilantă, un popor mereu grăbit,
În vorbe, în gesturi, în reacţii, în amor,
Aşa văd eu Roma, ce într-un ritm rapid,
Am văzut-o... Când deja mă pregăteam să mor....
Oameni calzi, femei ciudate, noroc cu străinii,
Piyya bună, vin excelent, soare minunat,
Apusurile de acolo presupun că le-au preferat zeii,
Si sobrietatea omului simplu, cinstit…
Înţepenite din căderea lor lină, unduioasă,
Ca încremenirea buzelor înaintea unui sărut,
Deşi doar frunze abandonate de coama stufoasa,
Mor cu fiecare despărţire, cu fiece prieten pierdut...
Suflete de frunze ce dorm în paturi separate,
Trezeşte-le Doamne şi redă-le cântecul,
Redă-le culoarea şi căldura din bolţi înstelate,
Uneşte-le paturile... şi viaţa... şi destinul..
Umbre de frunze pe cerul meu pustiu şi gol,
Nori de speranţă dispăruţi şi soare de viaţă apus
Suflete cândva dragi, plânse în aburi de alcool,
N-am ştiut să le păstrez şi-acuma s-au dus...
Frunze verzi ieri, ce azi au ruginie…
Odată a fost un ţăran, ce cunoscând unele lucruri a zis în sinea lui, ce dreaq ar fi timpul să le văd... adică prin alţi ochi, nu ai mei. Pornesc ca fraierul prin lume, în "vizită" la neamuri... evident nu de capul meu, doar chemat, dar sunt puţini cei ce nu mă cheamă...înapoi. Mă agit ca un pepsi sau cola dacă vreţi, pe jos, şi cumva mă arunc în avionul de Roma... Ciampinio, aeroport poate mai mic decât Transilvania al nostru... Noah, norocul meu, ca gasesc uşor ieşirea Din avion, nu m-am putut abţine, m-a întâmpinat un curcubeu.... Eu i-am…
Sau cam tot strâns din cele ne-mplinite,
Că-n viaţa asta, uneori bună alteori mai rea,
Se adună atâtea, de nu le poţi înghite...
Ziceam de vise deci, aşadar şi prin urmare,
Îmi doresc să zbor până la lună printre stele,
Să fiu copil, cu minte de bătrân, când voi fi mare,
Să ştiu totul din cărţi, dar fără să citesc din ele...
Bani mulţi, sănătate bună şi linişte în suflet,
Vreau dragoste, iubirea să nu îmi frâng-aripa,
Să fiu mereu tânăr atât în trup cât şi în cuget,
Femei frumoase cu care să îmi trăiesc clipa...
Aş vrea să pot picta, cum o fac…
As vrea, pentru mine si pentru voi toti, un an nou in toate sensurile...
Aş vrea ca iarna asta să ningă pentru voi cu frumuseţea zânei albe de cleştar din poveşti, cu dragoste împărtăşită şi doruri alinate, cu vise împlinite, belşug şi bucurii, pace sufletească şi sănătate... să vă sufoce troiene de iubire, iar fulgii mari şi umezi să vă fie sărutări... Liniştea coborând din ceruri în suflete să vă pătrundă tainic, pe-ndelete şi grijulie să şteargă din inimă, din gânduri, de prin cotloanele-ascunse ale minţii înneguraţii nori....
Eu, plec iar şi aş vrea să vă doresc un an fericit, v-am pupacit!!!