Am ajuns acasă, ascult muzică şi scriu,
Încă trăiesc clipele din însorita Italie,
Este mereu trist, şi mereu prea târziu,
Multţumesc pentru ajutor frumoasa mea magnolie...

Nu am să pot să recompensez niciodată,
Clipe, ore, zilele si bucuriile avute cu voi,
Sunt şi acum marcat, poate pentru viaţa toată,
De căldură, de ambianţă, până în viaţa de apoi...

O natură oscilantă, un popor mereu grăbit,
În vorbe, în gesturi, în reacţii, în amor,
Aşa văd eu Roma, ce într-un ritm rapid,
Am văzut-o... Când deja mă pregăteam să mor....

Oameni calzi, femei ciudate, noroc cu străinii,
Piyya bună, vin excelent, soare minunat,
Apusurile de acolo presupun că le-au preferat zeii,
Si sobrietatea omului simplu, cinstit şi curat!

Mi-era dor să scriu, recunosc cu capul plecat,
Să împărtăşesc cu voi momente sublime,
Am vrut să mă ascund de lume când am plecat,
Şi-acum nu mă regăsesc, în lumea asta de "glume"

De glume pentru că îmi pare hilar adeseori,
Să iubeşti o fantomă din trecutul sau imaginaţia ta
Fugând de trecutul sau prezentul tău printre sori,
Uitând că la orice colţ te poate aştepta dragostea...

Μου αρέσει! 10