Prima Porta, prima seara... Plouă, plouă tare şi picuri grei lovesc storurile exterioare. Mă zgâiesc ca un copil înciudat că s-au stins luminile în vitrina magazilui cu jucării... Am rămas singur după drumul de la aeroport... tresar când fulgere străbat întunericul (la sfârşit de noiembrie!).... ca un vagon rătăcit printre linii de tren uitate de călători, de vreme, de timp, eu un bătrân vagabond atemporal, rătăcind printre lacrimile cerului şi rugina anilor, încerc să străpung întunericul de afară, să desluşesc ce "minuni" se ascund sub puhoiul cu care mă întâmpină "însorita" Italie...
Mă delectez cu un pahar de vin roşu ca sângele de iepure, parfumat şi seducător ca mai toate lucrurile -atent- păstrate de sute de ani în ţara asta... Vin şi paste, lumină difuză şi muzică în surdină:
"Non pensare a me,
Continua pure la tua strada senza mai, pensare a me.
Tanto, cosa vuoi, c'è stata solo una parentesi fra noi.
Forse piangerò ma in qualche modo, bene o male, tu vedrai,
Mi arrangerò
Anche se mai più sarò felice come quando c'eri tu.
La vita continuerà, il mondo non si fermerà... "
Prima "lecţie" de italiană ce-o iau în timp ce-mi odihnesc gândurile vlăguite de rugi neâmplinite, ascuns în faldurile generoase ale unui halat pluşat, mare cât o zi de post, ca îmbrățișarea aripilor îngereşti într-un ritual al amărăciunii... În mine se zbat şi se trezesc amintiri, se naste calm şi linişte pură ca o copilărie sculptată în suflet....
"Non pensare a me,
Il sole non si spegnerà con te.
Non pensare a me,
Continua pure la tua strada senza mai pensare a me..."
Închid ochii şi visez la iubirile oamenilor, a păsărilor, a norilor, a fluturilor, visez la sărutul zorilor, simt în trup liniștea sfinților... Doar copacii tremurând din brațele-ramuri mă fac să mai tresar în vis... Mă simt ca un ultim locuitor al Olimpului, păstrător al tăcerii, ce alungat din sălaşul său când a îmbătrânit, caută doar noaptea, tăcerea printre gări părăsite ce-i "vorbesc" despre iubiri trăite în fugă, printre staţii...
"Non pensare a me...
Forse piangerò ma in qualche modo, bene o male, tu vedrai,
Mi arrangerò
Anche se mai più sarò felice come quando c'eri tu.
La vita continuerà, il mondo non si fermerà.
Non pensare a me,
Il sole non si spegnerà con te...."

Μου αρέσει! 10