Promisiuni nepromise, anotimpuri netrecute, frunze împraştiate prin dimineţile mele neodihnite... Ahh, frunze ruginii-despletite, toate îmi înăbuşesc paşii pierduţi într-un colţ de basm netrăit-doar-visat, în care zmeii nu au uitat sa vină, doar zânele l-au părăsit... Frunze cu ochii roşii mă privesc de sub crengile vieţii ce mi se scurge, necunoscutul din mine abia de-l mai pot ţine înlănţuit, soarele îmi picură printre degete, se aşterne tăcut şi parşiv pe pietrişul aleii din parc, pierzându-şi raza... Frunze necunoscute, altele decât ieri, mă împresoară rugându-mă să le ador...obsesiv de noi şi dornice de un alint... Sunt fidel celor de ieri, dar unde sunt ele...? Ce ploaie crudă mi le-a zburat către crepusculi, ce vânt hain mi le-a spulberat din curcubeul vieţii...? Se stinge şi acesta, sau a fost forţat să plece...??? Îmi vreu curcubeul înapoi... îmi vreau raza înapoi... îmi vreau frunza înapoi...! Au murit oare, ori zboară cu vântul??? Nu le pot lăsa să se stingă...ele-mi sunt viaţa!!!

Μου αρέσει! 9