Ciudat cum unele momente nu se uita niciodata si raman intiparite pe retina si-n gand... indiferent ca sunt reale sau imaginare. Ciudat cum nu raman in amintire, neamortite de timp, momente de impact, sau care ne-au schimbat cursul vietii, ci dainuie, limpezi si clare, tocmai acelea ce s-au scrijelit in noi pe furis, strecurandu-se tot mai adanc in subconstient, camuflandu-se cu atata indemanare, incat nu pot fi aflate si rapuse niciodata! Ele vor ramane mereu intr-un stop temporal, agatate intre ieri si azi, la fel de vii mereu. Chiar cand 'decorul' a pierit demult, risipit in neantul existentei, azi, maine sau cand vom fi batrani, nu trebuie decat sa inchidem ochii si vom fi acolo... in lumea noastra de basm, in clipa noastra de fericire sublima, pura si perfecta, zbor pe aripi de heruvimi si cantec de ingeri, nectarul pasiunii si-al iubirii... MOMENTUL PERFECT!
Aveti si voi un asemenea 'loc de evadare' ?


:-*

Μου αρέσει! 13