Tasha's blog

Somn, dulce somn cel de dimineata. Mmmmm…..

Trrrrrr, trrrrrrr, trrrrrrrrrrr. Care este nefericitul/a care nu stie ce inseamna sa ma trezesti pe MINE din somn cu telefonul? Apas si raspund (mai mult latru): Da. “Neata sora-mea, ai ajuns la serviciu? Ca vreau sa trimit un baiat sa iti ia masina sa terminam astazi cu revizia.” Eeee, si incepe procesorul din creierul meu adormit sa rumege: afara este lumina, telefonul arata orele 8,27 si este Vineeeeeeeri. Inca. “Alo, ma auzi?”. Te aud. “Ajungi pana la 9?” ( si-a dat seama ca dormeam). Ha, haaaaaaa!! Poate 9 in seara asta sau 9…

...........de ingaduita. Ca de, mai zambesc si eu din cand in cand.
Zambesc cu ingaduinta pentru tot ce ascult, vad si citesc in fiecare zi. Zambesc cu ingaduinta pentru multi dintre semenii nostrii.
Insa, ma voi inclina cu tot respectul si admiratia in fata oamenilor care isi merita acest drept. Caci acest "drept" se castiga, este muncit, nu se cumpara si nici nu este ceva ce se poate negocia.
Pana atunci, imi rezerv dreptul sa zambesc. Asa cum vreau si cum simt.
Ingaduinta....eee, poveste lunga. Dar, vedeti voi, este bine pentru sufletul nostru sa fim ingaduitori.

In viata fiecarui om cred ca vine un moment in care are cu adevarat simtul a CINE si mai ales a CE ESTE. Doar ca aceasta nu se intampla cu arderea unor etape si saltul peste niste nivele.Altfel, s-ar putea sa ai ceva surprize cand saltul este prea brusc.
Cred si stiu ca iti trebuie ceva tarie sa induri, sa depasesti niste momente deloc usoare. Insa, odata depasite nu faci altceva decat sa mai adaugi o piatra la temelia ta. Si asa incepe constructia. Ridici nivel peste nivel si adaugi peste cei sapte anisori ceva mai multa invatatura: de viata si…

Am luat Pamantul. Si l-am faramat. Uite, uite - am reusit sa il faram in multe parti, pe care le voi modela asa cum vreau eu. Asa, uite am si ceva cenusa. Cum mi-am dorit. Stai vantule, stai, nu o spulbera. Acolo este esenta. Din ea vreau sa incep sa modelez.

Zambeste vantul cu un ranjet: Femeie, esti nebuna? Cum si cand vreodata a reusit un muritor sa ma opreasca pe Mine? Dar, vantule acolo este toata viata mea. Cu toate traite. Si intamplate. Asa zici? Si de ce vrei sa le modelezi din nou? Ce nu iti convine?

Demult, mi-am pus o dorinta speciala: sa pot sterge tristetea din ochii oamenilor. Am reusit. Iti multumesc Tie.