si nu de putine ori cand mi se'ntimpla ceva neplacut stau si ma gandesc daca ceea ce s-a intimplat a fost just, a fost corect sau asa a trebuit sa fie...da ma gandesc la final ca a fost voia LUI .
acolo pe balansoar stau uneori cu gandurile mele, si tot ce ele vorbesc... cat de mult ne place sa ne ranim noi intre noi...cat de mult ne place sa suferim si sa ne facem rau unii altora....ca noua personal nu ne place sa fim tratati cu indiferenta,sa fim loviti,jigniti,umiliti...dar in schimb lovim atat de usor atunci cand se iveste ocazia si ca toti isi doresc sa detina puterea, toti isi doresc sa detina controlul asupra la tot ce exista in jurul lor....din pacate traim intr-o lume in care numai prin minciuna, dat in cap, inselat, puteam sa traim, nevoiti de sistem sa fim asa,iar unora chiar le place sa traiasca asa.... ma gandesc ce imi doresc eu cu adevarat in aceste momente? sanatate ,liniste si normalitate.cel putin eu, chiar si acum(si recunosc) am invatat ca toate visele si dorintele sunt la indemana noastra...fericirea este in noi ,trebuiesc cautate in noi,gasite si apreciate.. poti sa traiesti zeci de ani si sa nu te simti implinit avand parte de nenumarate esecuri si invataturi din greseli,iar apoi sa vina acel timp in care poti sa spui ca traiesti cu adevarat ....si nu de putine ori, viata mi-a dat multe lectii de-a lungul timpului...pe unele le-am ignorat,pe altele cu siguranta le-am pierdut din vedere,iar pe altele le-am invatat pe loc pentru ca in acele momente nu am avut de ales.....si cea mai importanta pentru mine a fost aceea in care am invatat sa ma lupt cu mine, sa accept situatia...sa lupt pentru mine,si mai ales sa lupt cu acei oameni in care-mi erau alaturi si copilul care mi-a ramas in urma decesului fiicei mele si pentru care eu sa fiu aceea care sa ramana in picioare.... aceste lectii nu le-as fi tinut minte daca nu le-as fi invatat cu ochii in lacrimi si cu dorinta de a fi invingatoare si in toate cazurile am avut nevoie de sperante pentru a-mi continua drumul intortochiat al vietii...

si am inteles ca speranta este acea cale pe care trebuie sa merg pentru a gasi acea luminita de la capatul tunelului,pe care ne-o dorim cu totii....restul depinde doar de fiecare ce ne dorim....
Margareta

Μου αρέσει! 14