... Ultima parte...

Am lipsit putin de pe sait si ca sa-mi termin autobiografia,am reusit sa scriu si ultima parte.

Deci...ca sa urmam cursul firesc al evenimentelor vietii...dupa nunta,apar copiii.

Primul

meu copil,conceput din foarte multa dragoste a fost baiat...Laurentiu

i-am pus numele.Tin minte ca pe vremea cand eram insarcinata jucam sah

si participam pe la tot felul de turnee.

Am o fotografie de la un

astfel de turneu desfasurat la Predeal.Acolo am luat locul intai si am

fost contestata ca nu-i corect sa joc sah...in doi.


Aici am o fotografie de la botezul lui Laurentiu...nici macar figura de

mama nu aveam...implinisem 21 de ani cand l-am adus pe lume.


Dupa aproape sase ani,la insistentele familiei am dat nastere celui

de-al doilea baiat caruia numele i l-a ales fratele lui...l-a ales pe

cel de Razvan...si asa i-am pus numele.In aceasta fotografie Laurentiu

avea 5 ani si 8 luni,iar Razvan 6 saptamani.

Si o poza de familie...eram frumosi,tineri,aveam

idealuri si nazuinte,ne iubeam copii iar noi inca ne adoram.Pai chiar eram

frumosi...dragostea ne dadea acea aura specifica de multumire si liniste

sufletesca.


Ghidusii de copii care in vacanta stateau la mama.


Concediile ni le-am petrecut mai mereu la mare si in fiecare an faceam o

fotografie pentru vesnicie cum strigau fotografii pe plaja.


Mergeam si la serbarile lui Razvan,Laurentiu era si el nelipsit si se lipea de

fiecare data la fotografii.


Baietii cresteau iar peste noi treceau anii.Aici

suntem impreuna cu Razvan la Timisoara

la un turneu de fotbal...doar are mama fotbalist.


Pentru a ne fi si noua bine material,pentru a oferi si noi ceva copiilor

intr-un an in loc sa ne luam concediu am fost impreuna in Spania la cules de

struguri.Obositi,dupa ceva ore de munca...


De acolo mi se trage si numele

Margarelas...asa-mi spuneau spaniolii...

Ca orice cuplu am facut si noi pe nasii reusind sa increstinam doi baieti care

au devenit finutii nostri.

Aici suntem la botezul lui Sorinel care-mi este si nepotel


Iar aici am botezat pe Armand,baietelul unei bune prietene si colege de ale

mele.


Cu timpul nepotelul meu a mai crescut si a trebuit sa-i taiem motul...si am

facut-o si pe asta.


Anii au trecut,copii au crescut,domnul meu sot a ajuns domnul inspector,era mai

mult plecat de acasa si,intr-o zi a intervenit o ruptura.Asa ca a gasit cu cale

ca in minunata noapte de Revelion 2007-2008 sa-mi aduca la cunostinta ca are o

relatie si ca vrea sa-si traiasca viata...a fost un devarat soc...de atunci nu

mai suport Revelioanele.Si,dupa 24 de ani de casatorie s-a pus punct,fiecare luind-o

pe calea lui.

Asa arata domnul...


Asa arata Marga...ramasa suspendata intr-un copac,singura in calea vietii.


Aceasta este povestea vietii mele,o viata aproape perfecta daca nu

interveneau:saturatia, dezamagirile si neimplinirile.De atunci mi-am gasit

refugiul in acest sait unde in timp mi-am facut prieteni destul de multi in

decursul unui an si o luna.

Sa fiti iubiti si sa nu lasati niciodata fericirea sa va scape printre degete

si daca aveti deja o familie tineti aproape.

Cu respect si prietenie,Margarelas