Poveste de iarna...




Se intampla intr-o zi de luni,in care nimeni nu se astepta se se intample ceva...Doua persoane pornesc intr-o calatorie...O fi bine,n-o fii bine?O calatorie asteptata de mult de ambele persoane,dar oare v-a fii totul bine apoi?
Erau la inceput de drum,insa parca se cunosteau de o vesnicie...totul le era parca familiar,iar privirile lor parca erau doua scantei care ardeau mai tare,cand fulgii de nea cadeau usor,unul cate unul,pe chipurile lor.
Era o iarna obisnuita pentru multi,insa pentru cei doi,aceea iarna parca-i apropia tot mai mult,era prima iarna petrecuta impreuna,in doi...Incercand sa-si traiasca povestea lor de iubire departe de ochii lumii,intr-o cabana,cunoscuta doar de cei doi...
Treceau zilele,iar cei doi erau din ce in ce mai apropiati unul de celalalt,erau dispusi sa-si dea viata unul pentru celalat....
Trecand orele incepea sa ninga din ce in ce mai tare,vantul batea de "zile mari",iar cei doi au ramas impreuna in cabana...Orele se scurgeau ca si minutele,iar afara anotimpul era neiertator...Cel mai sigur loc era casa omului,in care nu putea patrunde frigul si in care erau in siguranta.
In aceea iarna s-a intamplat ceva,ceva la care nu s-ar fii asteptat nimeni...Cei doi s-au apropiat atat de mult incat au hotarat ca dupa ce v-a trece toata vremea urata,care era,v-or incerca sa se iubeasca mai mult decat pana atunci si c-or incerca sa-si construiasca o familie...



Cadoul primit azi de mine:

Intr-o zi, friguroasa de iarna, cand nici pasarile nu mai ieseau de frig din cuiburile lor, a inceput sa cada primul fulg. Nu a dururat mult si s-a pronit ceva spectaculos, a inceput sa-si intre in drepturi iarna cu ninsori puternice acoperind intregul tarii.

Nici picior de om nu se mai cunostea in intinsul alb al iernii, insa eu mi-am facut curaj si am infruntat aprigul firg si puternica ninsoare pentru a ajunge la cineva foarte drag, vrand din tot sufletul sa ii fur un sarut. De buna seama ca acea pers iubita mie se gandea daca nu cumva am patit ceva. Telefonul nu-mi mai mergea totul era acoperit de un desert de zapada, dar asta nu m-a impiedicat sa pornesc spre ea, mergand pe la jumatatea drumului am inceput sa prin curaj, m-am incalzit si cu pasi repezi am pornit spre ea. Indata se zarea satul ei si m-am bucurat enrom sa stiu ca nu mai am mult pana voi putea fi langa ea. In nici 5 minute am ajuns in fata usii ei. Ea mirata nu a stiu ce sa spuna si de fericire a izbicnit in lacrimi si eu pe loc i-am spus: te iubesc mult si orice-ar fi si orice mi-ar sta in cale eu tot te voi iubi sincer curat toata viata mea. Ea a fost surprinsa, m-a primit la ea in casa, mi-a dat o cana cu ceai cald si a spus ca este un lucru minunat ca am facut asta pentru ea. Ea este cea mai importanta pentru mine si eu sunt cel mai important pentru ea.