26.11.2012
63, Targoviste, Ρουμανία
Voi, cei mai în vârstă, vă mai amintiţi cum se făceau odinioară spectacolele muzical-literare ? Din păcate nu am o înregistrare cu vre-un asemenea spectacol, însă am găsit printre vechile mele terfeloage pe care nu le-am aruncat încă, un grupaj selectiv de versuri care au constituit cândva baza unui asemenea spectacol. Asta se întâmpla pe vremea când concursurile de tip "Daciada" erau în floare, adică prin anii 1986 - 1987
Pe atunci, lupul încă mai era căţel, iar Babacu flăcău.
Grupaj de versuri
Oameni care puteţi distinge
binele de rău
oameni care puteţi privi răsăritul de soare
opriţi această cursă a înarmării.
Semnaţi apelul păcii planetare
------------------------------
Îmbătat de iluzii şi de vise deşarte
am lăsat o măicuţă plângînd pe pridvor
mi-am lăsat fraţi, surori
mi-am lăsato iubită ce se scaldă în soare,
ce colindă prin flori.
L-am lăsat pe tata ce-a plecat să cosească
şi-am plecat spre o ţară cu iluzii deşarte
- Unde-i pacea de -acasă ?
- Printre tunuri şi arme.
- Unde-s florile sacre ?
- Printre pumni, printre palme
- Unde sînt sărutările ?
- Printre praful de puşcă
Pentru ce am lăsat sacra ţară,
venind la străini să capăt o puşcă?
Noaptea mea e un coşmar
ziua mea e un haos.
Înarmat până-n dinţi, nu sădesc flori
Mizeria există până-n oase,
popoare mor şi indivizi decad.
Nu-i cântec pe pământ să nu miroase
a foc, a năduşeală şi a iad.
Ne-am săturat de titlul insolent
al morţii năvălind spre fiecare
şi ne e dor de blândul sentiment
al unei omeniei familiare.
Ce hotărâm noi oamenii e sfânt.
prin ordinul acesta ce ne doare
să dăm o şansă păcii pe pământ
să dăm o şansă păcii planetare.
Domnilor americani,
domnilor de peste ape,
oameni buni sovietici,
oameni buni de pe întins,
dacă nu vă supăraţi, pe planeta Pământ,
pentru încă un mileniu
daţi de un ban jumate pace
Cât Pământu-i Pămînt,
cât nu e prea târziu
să deschidem ochii mari.
Oameni buni şi oameni mari,
aici se naşte un copil,
aici mai explodează o bombă,
aici cântă o privighetoare,
aici mai mor copii în razele de soare.
--------------------------------
Doamnelor şi Domnilor damnaţi,
vă oferim ieftin acest mare tanc,
vă oferim o rachetă nucleară
vă oferim la preţuri de nimic
atât trotil încât să puteţi distruge
nu un om,
nu un biet Pământ, şi aşa, uzat de ani
ci galaxii
Veniţi
la târgul de demenţă !
Vând moarte pentru orice om !
Vând ieftin, moarte pentru orice planetă !
Un tanc,
un submarin
şi o rachetă
Veniţi !
Veniţi să cumpăraţi din târgul de demenţă !
Domnilor americani,
oameni buni sovietici,
oferiţi-mi jucării,
nu trotil ce aduce moarte.
E bolnavă lumea noastră
de un rău paradoxal
conştiinţa-i în spitale
şi gândirea la azil.
La civili, puţină pâine
şi căldură, mai deloc,
ca să aibă agresorii
un tanc,
un submarin
şi o rachetă
Veniţi !
Veniţi cu toţii să cumpăraţi din târgul de demenţă !
Noi , popoarele eterne
dacă legile ne-o vor,
punem mâna pe guverne
şi domnim în locul lor.
Unitatea lumii noi o vrem.
-------------------------
Dar ce zgomot se aude?
Ce lumini au izbucnit ?
Se-aud copiirespirând.
Săriţi !... Alarmă pe Pământ !...
NU E BINE !
B E BINE !
Trei safiri la trei rubine.
Dacă iar le bate gândul,
eu cu cine-mi joc cuvântul ?
Dacă miza la ruletă
nu-i un om, ci o planetă,
eu cu cine-mi joc speranţa
dacă s-a stricat balanţa ?...
Domnilor americani,
domnilor de peste ape,
oameni buni sovietici,
oameni buni de pe întins,
pe planeta mea, Pământ
de atâtea mii de ani
oamenii trăiesc în pace.
Peste frunţile noastre prea devreme a nins
stăm în friguri şi trupul ne e singura armă
învăţăm de milenii să ne întoarcem în vis
învăţăm să clădim o istorie calmă.
Până astăzi ne ajunge câte tunuri au tras
câte mari sentimente au murit în tranşee...
Ce ceaţă deasă ! Vai, ce ceaţă deasă !...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.
Suntem uşori şi ne cuprinde teama.
Unde e tata ? Unde este mama ?
Nu ne vedem între noi deloc
şi jocul nu ne place. Nu e joc.
Ce ceaţă deasă ! Vai, ce ceaţă mare !
Unde e drumul, doamnă învăţătoare ?
Sîntem uşori şi ceaţa e ca fumul
Nu mai vedem. Cine ne-arată drumul ?
-----------------------------------------
Şi noi am fost cândva pe o planetă
şi noi am mirosit prin viaţă flori
- Eu cu cine-mi joc iubirea ?...
- Cine trage-n urmă uşa ?...
- Eu cu cine joc şotronul ?...
- Eu cu cine-mi joc speranţa?
Lumea noastră a fost bolnavă
de un rău paradoxal ...
Oameni, oameni, fraţii mei.
v-aţi spălat de superstiţii ,
de Christoşi, de Dumnezei ?...
Aţi uitat că pe planetă viaţa-i bunul cel de preţ
Aţi distrus tot ce-a fost sacru
Un Pământ
un Univers ...
Domnilor americani,
oameni buni sovietici,
pe planeta mea Pământ
eu doream să fie pace.
Cum aş putea să cred vre-odată
că urma noastră se va pierde ?
Cum aş putea să cred
că tot ce a purtat un nume
a fost numai deşertăciune ?
NU,
cum aş putea?...
Cât pământu-i Pământ,
cât nu e prea târziu,
să deschidem ochii mari,
oameni buni şi oameni tari.
Dimineţi cu ferestre deschise
dimineţi fără şiruri de nori
dimineţi pentru oameni şi vise,
dimineţi pentru pace şi flori.
Din plai mioritic mai zboară porumbeii
către ţările lumii ducând cald mesaj,
de aici unde brazii mai poartă prin sevă
dorinţa de pace a celor plecaţi.
Trimitem mesaj către nord, către sud,
către ţările lumii din est şi din vest:
Opriţi această boală numită înarmare
reduceţi escadrile,
reduceţi epoleţi
şi condamnaţi la moarte ăn unanimitate
ideea de război şi cea de ocupare !...
----------------------------
De ziua morţilor, între păduri
îşi pomeneşte moşii de sub ţară.
Mama, îmbrobodită în năfrămi,
pe urma lui cu busuioc în mână,
opinca-i scârţâieîn brumă pe mirişti,
satu-i în cer ca oile în lună
Cu doinele pe buze şi salvia în mână
dă Sarmizegetusa un alb de pace Romei
Au înflorit cireşii în Dacia bătrână
şi regii daci, prin moarte surâd spre noi cu pomii
În Dacia bătrână sînt o ninsoare pomii
o mare herghelie de cai pe dealuri paşte
râd dezvelindu-şi dinţii, zăpada şi atomii
pădurile spre Sarmis, căci Dacia renaşte!...
Sărbătoare blândă. Toamnă e în Ţara Bârsei,
Bucovinei, Rodnei, Năsăud
fraged e safirul cerului, sublima
parcă se urneşte toată către sud.
Prietene, să vii, mâna să mi-o dai
pe cărări de munte să ieşim în rai.
Pace vouă, noi primăveri !
Daţi-mi şi mie o floare măcar
din florile mele de ieri
să ştiu că nu am trăit în zadar.
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
mai bine să-l zdrobeşti, apoi să taci
când el nici c-o iluzie nu umple
ghiozdanele copiilor săraci.
Până nu mă-mbăt în iluzii deşarte
visul meu e un coşmar
până nu e târziu, vă opriţi !
Nu sădiţi printre voi floarea numită moarte !
Colindând pe căi străine
de cătunu-ndepărtat
îmi port viaţa prin suspine.
Pâinea-n lacrimi mi-am udat.
Cărăruie, cărăruie
care duci la Bucureşti,
drum ca tine altul nu e
nici în cartea de poveşti.
Un picior de plai
o gură de rai
unde porumbeii zboară către soare
tot ducând cu ei cântecul de pace
visul meu începe cînd gândesc la ţară
Larg deschideţi poarta
sufletelor toate.
N-am venit să cerem,
am venit să dăm
o floare
o floare pentru fiecare.
O floare grea cu bulbul subteran
mă trage spre pământuri şi le ară.
O, iată cum mă reîntorc ţăran
În satul ploii de odinioară ...
Imnaginaţi-vă că toate aceste versuri erau recitate alternativ de un grup de 7-8 persoane, ca într-un continuu dialog, totul pe un fond muzical în surdină. Dar, cred că am aşteptări prea mari de la imaginaţia dumneavoastră.
Ştiu că a fost un blog plictisitor, însă cel care a reuşit să citească tot, până aici a dat dovadă de un stoicism ieşit din comun. Eşti tare, omule !...
37 views
Asa ceva a fost odata,acum sunt discoteci,intalniri mondene,etc.numai cei in varsta recunoastem aceste versurimdar se spune despre noi ca suntem nostalgici. *HI* *THUMBS UP* *THUMBS UP* *THUMBS UP*
Minunata munca, tot respectul, Babace!
O seara pe plac! :)
Cred ca pt multi dintre noi de partea cealalta a monitorului este extraordinara postarea ta,cine a citi cu atentie printre randuri a inteles ca si atunci ca si acum oamenii aveau si bucurii si necazuri...numai ca acum esti liber sa spui ce vrei...dar nu te asculta nimeni...!!! Felicitari !!! :-) *HI* *HI* *HI* *YES*
Nu a fost plicitisitor ,dar cei drept ,kilometric :) Prefer sa citesc un blog kilometric decat 10 bloguri care nu au mai mult de 2 -3 randuri :) O saptamana frumoasa sa ai babacule!!
Din nefericire am fost participant la astfel de activitati , scos din productie si dus pe stadion .
Pentru mine , care citesc printre rinduri , vad ura poporului fata de regimul comunist !
felicitari pentru tastare:) in trecut erau grupuri artistice iar lumea mergea la spectacole...acum mai rar aud ca ar merge..
Din nefericire am fost participant la astfel de activitati , scos din productie si dus pe stadion .
Pentru mine , care citesc printre rinduri , vad ura poporului fata de regimul comunist !
Din nefericire am fost participant la astfel de activitati , scos din productie si dus pe stadion .
Pentru mine , care citesc printre rinduri , vad ura poporului fata de regimul comunist !