Lumea, astăzi, fiind comodă

A găsit o nouă modă:

Dimineaţa, vrea, nu vrea,

Bea o ceaşcă de cafea

Nu-i nimic fenomenal

Obiceiul e banal.

Păi, dacă toată lumea bea

Mă întreb: Eu de ce n-aş vrea?

Prin urmare, azi în zori

Am căscat de două ori,

M-am mai şi întins un pic

Şi-am dat fuga, la ibric.

Am pus apă, două ceşti,

Din ziar am citit trei veşti,

Mă-nvârt de trei ori în loc

Şi pun ibricul la foc.

Pun mâna pe linguriţă

O prind zdravăn de codiţă,

O-nfing adânc în chisea

Şi scot zahărul cu ea.

Mă bucur că am de toate

Şi îmi merge ca pe roate,

Dar mă bucur prematur:

Aghiuţă e prin jur ...

Îmi aduce aminte îndată:

„-- Cafeaua nu-i măcinată !...”

Tiii !... Câtă dreptate are,

Am doar boabe la păstrare ...

Nu-i nimic, de mă grăbesc

Iau râşniţa şi-o râşnesc.

Dar, la naiba de belea !...

Unde o fi râşniţa ?...

Iar mă-nvârt, iar mă sucesc

În sfârşit, îmi amintesc ...

De trei zile, bat-o vina

E dată pe la vecina ...

A ei a lăsat-o-n drum,

S-a oprit şi a scos fum ...

Nu mai sta ... Hai, că ai treabă !...

Cere-i rîşniţa în grabă.

......................................................................

Sun la uşă. Ţâr, ţâr, ţâr !...

Mă uit zăpăcit în jur,

Dar vecina nu răspunde.

Unde o fi Doamne ?... Unde ?...

Nu-i vecina. E plecată .

Se întâmplă, câteodată ...

Râde-n hohot Aghiuţă:

„--Ai rămas azi de căruţă ...

Şi-ai mai dat şi de belea,

Astăzi nu mai bei cafea !...”

-- Râzi tu, râzi, drace coclit

Însă nu m-ai păcălit !

Problema e prea banală.

Am râşniţă manuală.

Mi-a rămas de la bunici.

Ei, acuma ce mai zici ?...

Caut râşniţa-n debara

Şi pun boabele în ea

Învârt coarba îndârjit,

Mă uit să văd ce-a ieşit.

A ieşit perfect, fireşte

Gata !... Nimic nu-mi lipseşte.

Simt aroma minunată

Din cafeaua măcinată ...

.......................................................

Mă îndrept către ibric

Dar apă mai e un pic.

Cît timp am întârziat

Apa s-a evaporat.

Acum ce e de făcut ?...

O iau iar de la-nceput ...

.........................................................

Am muncit cât am muncit

Dar acum sânt mulţumit:

Am în faţă o ceaşcă mare

Cu cafea îmbietoare

Şi arată bat-o sfântul

Mai neagră decât pământul

Are un miros ... belea

Când mai pun şi rom în ea.

Cred că i-aş fi pus capac

Dacă îi turnam cognac !...

Sorb din ea cu încântare

Să îi simt orice savoare.

Din pendulă însă, cucu',

Parcă n-ar avea de lucru ...

Şi-n ureche-mi strigă ... Vai !...

Că e ora pentru ceai ...

Dar vedeţi ?... Ăsta e baiul

Că mie nu-mi place ceaiul.

Eu beau ţuică, beau şi bere

Chiar şi vin beau cu plăcere,

Însă ceai nu beau, şi pace ...

Apă fiartă. Zău, nu-mi place ...

Aşa sînt de când mă ştiu

Filozof din tată-n fiu

Şi într-una mă gândesc

Că beau şi-o să ruginesc ...

Şi mă mai bate un gând

Ce te faci atuncea când

Vrei să bei şi nu ai ceai ?...

Nu-i aşa că bei ce ai ?...

Μου αρέσει! 6