63, Targoviste, Ρουμανία
(urmare)
Faţă de zona deşertică în care aterizasem iniţial, cea de aici era total diferită. Se putea observa de la o primă vedere că e o zonă intens populată de o mulţime de vieţuitoare care nu se asemănau prin nimic de cele pe care le aveam pe Pitica Roşie. Unele dintre ele, de o mărime considerabilă, erau adânc înfipte în solul planetei, altele erau de dimensiuni mai mici, dar tot la fel de bine ancorate de sol (mai târziu aveam să aflu că acestea se numesc plante), altele se mişcau cu vioiciune printre ele, neavând nici un fel de legătură fizică cu solul, (acestea fiind animalele), toate având o multitudine de forme, culori şi dimensiuni. Din păcate, a trebuit să constat că atât aceste plante, cît şi animalele, stau cît se poate de slab la capitolul comunicare. Cel puţin plantele, nu ştiau nimic altceva, în afara unui singur mesaj pe care mi-l transmiteau telepatic ori de câte ori mă apropiam de ele: "Lăsaţi-ne în pace să vegetăm în voie !..." Atât şi nimic mai mult.
Animalele erau ceva mai comunicative. Puteau genera o mulţime de sunete care din păcate, nu comunicau nimic. Comunicarea cu ele se putea face tot numai pe cale telepatică sau prin gesturi, mesajele lor fiind mai diversificate, însă erau strict legate de nevoile personale ale fiecărui individ, în parte, limitându-se cu predilecţie la a-şi comunica între ele informaţii cu privire la sursele de hrană, de apă sau, mai rar, cu privire la perpetuarea speciei. Orice încercare a mea de a schimba opinii, atît cu plantele cât şi cu animalele au fost sortite eşecului. Ba unele specii de animale şi chiar de plante mi-au arătat o oarecare ostilitate, încercând de la caz la caz, fie să mă muşte,Fie să mă zgârie, fie să mă înţepe sau să mă pişte, într-o încercare disperată de a mă intimida. Am avut mult de furcă cu psicile, cu câinii, cu albinele şi furnicile, cu urzicile, ba chiar, o dată sau de două ori chiar şi cu trandafirii, care deşi erau foarte frumoşi, aveau nişte spini încovoiaţi şi ascuţiţi, mai ceva ca ghearele pisicilor. Le-am lăsat, fireşte, pe toate în plata Domnului, îndreptându-mi căutările în alte direcţii.
Dar oricât am căutat, în dreapta şi în stânga, nu am găsit nimic altceva care să merite interesul cercetărilor mele, astfel că după vre-o câteva zile am hotîrât că cel mai bine ar fi să mă întorc în zona în care îmi lăsasem minimobilul, cu gândul de a încerca să transform unele dintre plantele nou descoperite, pentu a le adapta drept combustibil pentru minimobil şi a-mi asigura o mai mare autonomie de deplasare pentru continuarea cercetărilor.
Nu mică mi-a fost mirarea când m-am apropiat de locul în care îmi lăsasem minimobilul, când am văzut vre-o zece sau doisprezece creaturi cum numai văzusem până acum în periginările mele pe această planetă. Îmi este greu char să vi-i descriu. Cu o limbă în gură, cu capul între urechi şi cu picioarele până la pământ, aceste creaturi nu semănau cu nimic din ceea ce văzusem sau ceea ce-mi imaginasem vreodată. Dintr-o primă privire mi-am dat seama că voi avea de tras multe neajunsuri din partea lor, dacă nu voi adopta de la bun început o anumită atitudine faţă de ele.
Datorită mimetismului excelent de care beneficiem noi, alienii, am reuşit să mă apropii neobservat de grupul de creaturi şi să le studiez în voie comportamentul. Am rămas surprins de faptul că aceste creaturi aveau un foarte ridicat nivel de comunicare. Puteau comunica atât prin limbaj cât şi prin gesturi, sau mimica feţei. Din nefericire stăteau foarte slab la capitolul comunicare telepatică. Niciodată, sau poate cu rare excepţii, ar fi putut ca acestea să comunice cu vre-un animal şi cu atât mai puţin cu o plantă.
Aşa cum vă spuneam mai devreme, creaturile, îmi demontaseră mininimobilul şi acum se ospătau cu bucăţelele mărunţite ale acestuia, după ce în prealabil le pârjoliseră pe un foc făcut din resturi de plante uscate. Nu mi-a trebuit decât foarte puţin timp, doar două trei minute terestre pînă când să le descifrez limbajul, destul de evoluat, de altfel şi chiar să-l învăţ destul de bine pentru a mă încumeta să intru într-un dialog direct cu aceştia. O să încerc să vă redau un fragment din conversaţia lor pe care am surprins-o în timp ce îi studiam din ascunzişul meu, conversaţie pe care atunci, pentru început, nu am înţeles-o dar pe care am înregistrat-o ca pe un document de mare valoare, ea reprezentînd de altfel primul document fonografic ce atesta existenţa unei civilizaţii pe Terra.
<<-- Ce noroc că am sosit la timpul potrivit, spunea una din creaturi, (un mascul, după toate probabilităţile) că altfel, porcul ăsta ( se referea in mod sigur la minimobilul meu) şi-ar fi dat duhul de inaniţie !...
-- Cu atâtea buruieni în jurul lui ?... Se minuna o alta, o femelă simpatică, zveltă şi ... blondă. Poate o fi fost bolnav ...
-- Nuuuu !... Mai degrabă cred că era un porc exteterestru !... >>
În acest moment am fost nevoit să opresc reportofonul pentru că toate creaturile prezente au izbucnit într-un vacarm de nedescris strigând din toate puterile: Una hi,hi,hi !... Una ha,ha,ha !... Altele he,he,he !... Ho,ho,ho !... sau Hî,hî, hî !... Mai tîrziu am aflat că aceasta se numeşte rîs şi e o manifestare de bunădispoziţie.
După ce am făcut această înregistrare am crezut că ar fi oportun să iau contact direct cu aceste fiinţe, pentru că se putea deduce cu uşurinţă că sunt nişte făpturi evoluate şi aş fi avut multe de învăţat de la ele, atât despre existenţa lor, cît şi a celorlalte vieţuitoare ... Pentru început, am considerat că e mult mai indicat ca înainte de a mă apropia, prin mimetism să iau o înfăşişare cât mai apropiată cu înfăţişarea lor pentu a nu le stârni panică, moaca noastră obişnuită, a alienilor părândumi-se inadecvată pentru o asemenea abordare.
Animalele erau ceva mai comunicative. Puteau genera o mulţime de sunete care din păcate, nu comunicau nimic. Comunicarea cu ele se putea face tot numai pe cale telepatică sau prin gesturi, mesajele lor fiind mai diversificate, însă erau strict legate de nevoile personale ale fiecărui individ, în parte, limitându-se cu predilecţie la a-şi comunica între ele informaţii cu privire la sursele de hrană, de apă sau, mai rar, cu privire la perpetuarea speciei. Orice încercare a mea de a schimba opinii, atît cu plantele cât şi cu animalele au fost sortite eşecului. Ba unele specii de animale şi chiar de plante mi-au arătat o oarecare ostilitate, încercând de la caz la caz, fie să mă muşte,Fie să mă zgârie, fie să mă înţepe sau să mă pişte, într-o încercare disperată de a mă intimida. Am avut mult de furcă cu psicile, cu câinii, cu albinele şi furnicile, cu urzicile, ba chiar, o dată sau de două ori chiar şi cu trandafirii, care deşi erau foarte frumoşi, aveau nişte spini încovoiaţi şi ascuţiţi, mai ceva ca ghearele pisicilor. Le-am lăsat, fireşte, pe toate în plata Domnului, îndreptându-mi căutările în alte direcţii.
Dar oricât am căutat, în dreapta şi în stânga, nu am găsit nimic altceva care să merite interesul cercetărilor mele, astfel că după vre-o câteva zile am hotîrât că cel mai bine ar fi să mă întorc în zona în care îmi lăsasem minimobilul, cu gândul de a încerca să transform unele dintre plantele nou descoperite, pentu a le adapta drept combustibil pentru minimobil şi a-mi asigura o mai mare autonomie de deplasare pentru continuarea cercetărilor.
Nu mică mi-a fost mirarea când m-am apropiat de locul în care îmi lăsasem minimobilul, când am văzut vre-o zece sau doisprezece creaturi cum numai văzusem până acum în periginările mele pe această planetă. Îmi este greu char să vi-i descriu. Cu o limbă în gură, cu capul între urechi şi cu picioarele până la pământ, aceste creaturi nu semănau cu nimic din ceea ce văzusem sau ceea ce-mi imaginasem vreodată. Dintr-o primă privire mi-am dat seama că voi avea de tras multe neajunsuri din partea lor, dacă nu voi adopta de la bun început o anumită atitudine faţă de ele.
Datorită mimetismului excelent de care beneficiem noi, alienii, am reuşit să mă apropii neobservat de grupul de creaturi şi să le studiez în voie comportamentul. Am rămas surprins de faptul că aceste creaturi aveau un foarte ridicat nivel de comunicare. Puteau comunica atât prin limbaj cât şi prin gesturi, sau mimica feţei. Din nefericire stăteau foarte slab la capitolul comunicare telepatică. Niciodată, sau poate cu rare excepţii, ar fi putut ca acestea să comunice cu vre-un animal şi cu atât mai puţin cu o plantă.
Aşa cum vă spuneam mai devreme, creaturile, îmi demontaseră mininimobilul şi acum se ospătau cu bucăţelele mărunţite ale acestuia, după ce în prealabil le pârjoliseră pe un foc făcut din resturi de plante uscate. Nu mi-a trebuit decât foarte puţin timp, doar două trei minute terestre pînă când să le descifrez limbajul, destul de evoluat, de altfel şi chiar să-l învăţ destul de bine pentru a mă încumeta să intru într-un dialog direct cu aceştia. O să încerc să vă redau un fragment din conversaţia lor pe care am surprins-o în timp ce îi studiam din ascunzişul meu, conversaţie pe care atunci, pentru început, nu am înţeles-o dar pe care am înregistrat-o ca pe un document de mare valoare, ea reprezentînd de altfel primul document fonografic ce atesta existenţa unei civilizaţii pe Terra.
<<-- Ce noroc că am sosit la timpul potrivit, spunea una din creaturi, (un mascul, după toate probabilităţile) că altfel, porcul ăsta ( se referea in mod sigur la minimobilul meu) şi-ar fi dat duhul de inaniţie !...
-- Cu atâtea buruieni în jurul lui ?... Se minuna o alta, o femelă simpatică, zveltă şi ... blondă. Poate o fi fost bolnav ...
-- Nuuuu !... Mai degrabă cred că era un porc exteterestru !... >>
În acest moment am fost nevoit să opresc reportofonul pentru că toate creaturile prezente au izbucnit într-un vacarm de nedescris strigând din toate puterile: Una hi,hi,hi !... Una ha,ha,ha !... Altele he,he,he !... Ho,ho,ho !... sau Hî,hî, hî !... Mai tîrziu am aflat că aceasta se numeşte rîs şi e o manifestare de bunădispoziţie.
După ce am făcut această înregistrare am crezut că ar fi oportun să iau contact direct cu aceste fiinţe, pentru că se putea deduce cu uşurinţă că sunt nişte făpturi evoluate şi aş fi avut multe de învăţat de la ele, atât despre existenţa lor, cît şi a celorlalte vieţuitoare ... Pentru început, am considerat că e mult mai indicat ca înainte de a mă apropia, prin mimetism să iau o înfăşişare cât mai apropiată cu înfăţişarea lor pentu a nu le stârni panică, moaca noastră obişnuită, a alienilor părândumi-se inadecvată pentru o asemenea abordare.
(va urma)
40 views
Hi hi hi !!! Aştept continuarea cu mare nerăbdare ! Ca de obicei , ai făcut un superblog !