Ştiţi  cu toţii povestea lui Prâslea-Barosanul care trebuia să păzească mărul cu mere de aur...
Ei, bine...ţin să va anunţ că Petre Ispirescu, ori a fost dezinformat in privinţa acestei poveşti, ori a tratat subiectul cu multă superficialitate, nefiind deloc atent la detaliile subtile ale evenimentelor petrecute atunci:
 In peregrinările mele am aflat că, pe lângă faptul că mărul în cauză era un PĂDUREŢ sălbatic, care făcea nişte mere mici, acre şi zbârcite, nici prea roditor nu era. Se spune că în anul în care Prâslea-Barosanul, şi-a încercat norocul ca paznic, bietul măr nu avea între crengile lui decât doar DOUĂ mere şi tocmai de la acest aspect minor în aparenţă s-a declanşat întreaga poveste care (pe scurt) s-a petrecut cam aşa:
 
  Ajuns în grădina în care trebuia să execute serviciul de pază, mai întăi
Prâslea-Barosanul, s-a asigurat că există mere in pom şi s-a convins că într-adevăr, existau, apoi a inceput să păzească.
 La momentul fatal când, doborât de somn se spune că a aţipit, de fapt
aţipeala nu a durat decât 3-4 secunde, iar când l-a trezit fâşâitul, s-a uitat în măr şi  a constatat cu stupoare că NU mai sunt  mere, apoi imediat s-a uitat sub măr, pe jos, unde de asemenea NU a văzut mere.

 Poate mă ajutaţi dumneavoastră să dezleg misterul şi să aflu ce s-a întâmplat cu merele că restul poveştii, cu zmeii şi luptele şi toate celelalte au fost inventate de Prâslea-Barosanul, ca să-şi ascundă incompetenţa (aşa cum se mai practică şi în zilele noastre câteodată).

Pot să vă dau şi detalii despre locul în care s-a petrecut acţiunea şi să vă spun că mărul se afla pe un teren plan, nici decum pe vârful unei coline
pentru a putea presupune că merele  căzute s-au rostogolit cine ştie unde. Prin zonă nu a trecut nici un arici ca  să presupunem că merele s-au agăţat de ţepii lui, ba mai mult decât atât, nici măcar gravitaţia nu şi-a schimbat sensul pentrui a presupune că merele au căzut "în sus"

ŞI, TOTUŞI CE S-A ÎNTĂMPLATCU MERELE ?
ASTA TREBUIE SA REZOLVĂM...

Μου αρέσει! 8