18.11.2011
63, Targoviste, Ρουμανία
Mă uit spre cerul îmbâcsit de nori
De după care, soarele-mi rânjeşte cu dispreţ
Ar vrea să-mi spună parcă, uneori:
"Marş de aici potaie! ... La coteţ ...!"
Nu ştiu să-i fi greşit vre-odată cu ceva
Dar parcă pot să ştiu vre-o dată, oare,
Dacă plătesc greşeala mea, sau pe a ta ?
Doar amândoi trăim aici, sub soare ...
E noapte şi mă uit în sus la lună
Iar luna, rece, mă privea şi ea.
Îi simt mustrarea. Parc-ar vrea să-mi spună:
"Încă mai eşti aici, tu-ţi luna ta ?!..."
Iar stelele-mprejur îşi dau şi ele coate
Clipind arar şi chicotind şăgalnic.
Ar vrea şi ele să îmi spună pe-nserate:
"Te-ai ramolit moşnege. Arăţi jalnic ..."
Tot Universul astăzi mi se-mpotriveşte,
Stihii nemărginite aruncă-n jurul meu.
Dar ce vă pasă vouă ?... Pe voi nu vă priveşte !...
Voi sînteţi veseli astăzi. Aşa, simt numai eu ...
48 views
Nu pot sa cred, n-am mai vazut! =-O
Cum le permiti la doua stele sau la luna,
Si acelui soare increzut.
"Te-ai ramolit mosnege" sa iti spuna!
scrie scrie ca zici bine,
chiar daca lune te priveste de sus,
nus tai pe ganduri,ca la-ndemana ,
in rima tu ii dai raspuns,,
Bună dimineaţa ! Universul nu are nici o pricină cu noi ! Nu conştientizează prezenţa noastră .
Imi plac poeziile tale mult de tot! *THUMBS UP* *HI* :-)
Ce ?... Şi eu, care am scris poezia asta tocmai pentru a te enerva, că mai ieri scoseseşi brişca să-i hăcui pe toţi poeţii ... =-O (6) (6)
Dar văd că n-am reuşit !... *SCRATCH*