Prima dată să creăm atmosfera. Să cânte muzica !...

Pentru că astăzi e o zi specială, iar eu am cam lenevit, în ultimul timp eu, nefăcând nimic altceva

---

decât să-mi mişc ciolanele îmbătrânite si obosite de pe canapea, pe fotoliu şi ... retur, m-am gândit că n-ar fi rău să-mi pun mintea la contribuţie şi să vă povestesc ceva, tot atât de special, pe cât de specială este această zi. Uşor de zis, dar mai greu de realizat. Mai ales, atunci când încerci să faci totul de unul singur. Stiţi doar, că muza mi-am concediat-o cu mult timp în urmă, pentru abuz în serviciu.
Prin urmare, m-am scărpinat la cutiuţa cu gânduri, cu speranţa vagă că voi găsi pe acolo câteva gânduri haioase care să vă binedispună. În afară însă, de câteva gânduri mohorâte şi întunecoase, foarte asemănătoare la aspect cu timpul de afară, nu am găsit altceva. Noroc că sunt un tip perseverent. Aşa îmi place mie să mă alint, de când persoanele care aveau îndatorirea să-mi facă lobby, cunoscute îndeobşte sub numele mai prozaic de lăudători, fie au decedat, fie au demisionat, fie s-au retras cu discreţie fără nici un preaviz. Nu m-am lăsat atât de uşor doborât de dificultatea căutărilor, nici de deziluzia eşecului şi mi-am urmat cu stoicism ţelul. Deci, după ce am stat timp de o jumătate de zi la poarta gândurilor, precum acel patruped domestic al cărui tată e un bou, iar mă-sa o vacă, la poarta străină, am reuşit cu chiu cu vai să reperez într-un colţ mai retras al propriului seif ideatic, un gând firav care să corespundă scopului propus. Nu era singur. Probabil de aceea nu am reuşit să-l observ din primele momente. Era ocupat. Ţinea in braţe şi încerca disperat să readucă la viaţă ultimul neuron leşinat, care mai păstra o fărâmă de bunădispoziţie. Nu l-am deranjat. În schimb, i-am urat în gând să-i reuşescă resuscitarea neuronului cu pricina, mie nerămânîndu-mi altceva de făcut, decât să aştept, cu toate scuzele de rigoare, o altă zi în care să-mi găsesc sursa de inspiraţie.
Până atunci nu pot să fac altceva decât să vă prezint acest blog fără titlu şi mai ales, fără conţinut. Din fericire, pot să vă anunţ însă că aveţi noroc. Are încheiere. Ce v-aţi făcut dacă nu s-ar mai fi terminat niciodată ?...

Μου αρέσει! 18