venim, ologi, din cantec de genuna
setosi cu gusturi ce-nvartesc aripi de mori
de-acum, ne vom plimba sub clar de luna
cantandu-ne a sufletului dulci viori...

cantec rostit pe buze care cheama
arcusuri tremurand ades' in calea mea
trepte de stele pentru-o cosanzeana
ce-i unica, cand ea ma vrea...

sunt prins de dansul aureolei
ce-i boreala prin culoare si cuvant
o jerba-a dragostei ce ma 'npresoara
cand tu-mi rostesti al tau cuvant...

venim, ologi, din cantec de genuna
si jinduim alt drum si alt trofeu
eternitati de vis, care ades' aduna
nuante dulci de unic curcubeu...

cantecul mare a plesnit pe-o coarda
ce-n pieptul meu ranit are culcus
atunci cand lumea nu vrea ca sa vada
ochii-mi ilacrimati, ce stau ascunsi...

ingenunchiat pe 'ntoarcerea amara
a celor care "tandru" ma hulesc
stau intr-un pat de faima solitara
cand bice pielea mi-o lovesc...

dar voi renaste din cenusa care
in mana vremii-i pasare si gand
doar Pheonix, poate ca sa zboare
atunci cand eu...nimic nu sunt...

va doresc tuturor...o zi minunata !

VIANU ( VLADIMIR )

Μου αρέσει! 12