+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
Din lacrima cea sfântă
Ce-a fost să fie-un gând
S-a renăscut o viaţă nouă
Piosul gest al omului de rând
Nu este lege, nici putere
Nu este timp care să poatâ
Să-oprească focul din durerea
ce jalea-n suflet ne-o imbracă
Când clipe trec şi luni de-a rândul
Păstrăm în inimi ce ni-e drag
Dăm viaţă morţii, prin cuvântul
Ce a trecut de-al vieţii prag
Din lacrima cea sfântă
Ce-a fost să fie-un tragic fapt
Ne rechemăm acum trecutul
Ascuns în "ani"...ce ne despart
Noi ştim, nu credem în plecare
Iubiţii nostrii n-au plecat
Ei sunt cu noi...cu gândul care
În ale noastre gânduri i-am păstrat
Din lacrima cea sfântă
Curg lacrimi pe a lor mormânt
Le adresăm aceste rânduri...
Iertaţi să fie, cei ce-i plâng !
Vianu > Australia.
Aceasta poezie ma rascoleste ,imi aduce durerea,pe prim plan...of