sa nu-i uitam pe cei ce au murit
lasandu-ne in suflet clipe disperate,
ce ne-au lovit si ne-au imbatranit
facandu-ne sa plangem...zi si noapte
sa nu uitam ca au avut si ei o viata
ce s-a 'ntrerupt cand nimeni nu credea
un fel de a dispare, undeva in ceata
ce plina de mistere...rece ii chema
sa nu-i uitam pe cei ce i-am iubit
si ii iubim cum n-am facut-o niciodata
sunt dragii nostrii ce ne-au parasit
atunci cand s-a deschis a mortii poarta
au fost chemati de-un personal destin
ce nu a vrut sa-i duca-n ani, departe
un drum ce nu-l stiau...pe un taram strain
ce sta n'tre noi si vesnic ne desparte
sa nu-i uitam pe cei ce au murit
si nici sa nu le cautam vreo vina
sa ii lasam sa-si aiba traiul linistit
in spirituala lume...din a lor gradina
Dumnezeu...sa fie alaturi de ei!
<<<<< Vlad ( Vianu ) >>>>>
citesc si apreciez toate poeziile tale...cred ca ..se vede....succes
frumos mereu ma bucura intrarea ta