Lumea, astăzi, fiind comodă
A găsit o nouă modă:
Dimineaţa, vrea, nu vrea,
Bea o ceaşcă de cafea
Nu-i nimic fenomenal
Obiceiul e banal.
Păi, dacă toată lumea bea
Mă întreb: Eu de ce n-aş bea?
Prin urmare, azi în zori
Am căscat de două ori,
M-am mai şi întins un pic
Şi-am dat fuga, la ibric.
Am pus apă, două ceşti,
Din ziar am citit trei veşti,
Mă-nvârt de trei ori în loc
Şi pun ibricul la foc.
Pun mâna pe linguriţă
O prind zdravăn de codiţă,
O-nfing adânc în chisea
Şi scot zahărul cu ea.
Mă bucur că am de toate
Şi îmi merge ca pe roate,
Dar mă bucur prematur:
Aghiuţă e prin jur ...
Îmi aduce aminte îndată:
„-- Cafeaua nu-i măcinată !...”
Tiii !... Câtă dreptate are,
Am doar boabe la păstrare ...
Nu-i nimic, de mă grăbesc
Iau râşniţa şi-o râşnesc.
Dar, la naiba de belea !...
Unde o fi râşniţa ?...
Iar mă-nvârt, iar mă sucesc
În sfârşit, îmi amintesc ...
De trei zile, bat-o vina
E dată pe la vecina ...
A ei a lăsat-o-n drum,
S-a oprit şi a scos fum ...
Nu mai sta ... Hai, că ai treabă !...
Cere-i rîşniţa în grabă.
......................................................................
Sun la uşă. Ţâr, ţâr, ţâr !...
Mă uit zăpăcit în jur,
Dar vecina nu răspunde.
Unde o fi Doamne ?... Unde ?...
Nu-i vecina. E plecată .
Se întâmplă, câteodată ...
Râde-n hohot Aghiuţă:
„--Ai rămas azi de căruţă ...
Şi-ai mai dat şi de belea,
Astăzi nu mai bei cafea !...”
-- Râzi tu, râzi, drace coclit
Însă nu m-ai păcălit !
Problema e prea banală.
Am râşniţă manuală.
Mi-a rămas de la bunici.
Ei, acuma ce mai zici ?...
Caut râşniţa-n debara
Şi pun boabele în ea
Învârt coarba îndârjit,
Mă uit să văd ce-a ieşit.
A ieşit perfect, fireşte
Gata !... Nimic nu-mi lipseşte.
Simt aroma minunată
Din cafeaua măcinată ...
.......................................................
Mă îndrept către ibric
Dar apă mai e un pic.
Cît timp am întârziat
Apa s-a evaporat.
Acum ce e de făcut ?...
O iau iar de la-nceput ...
.........................................................
Am muncit cât am muncit
Dar acum sânt mulţumit:
Am în faţă o ceaşcă mare
Cu cafea îmbietoare
Şi arată bat-o sfântul
Mai neagră decât pământul
Are un miros ... belea
Când mai pun şi rom în ea.
Cred că i-aş fi pus capac
Dacă îi turnam cognac !...
Sorb din ea cu încântare
Să îi simt orice savoare.
Din pendulă însă, cucu',
Parcă n-ar avea de lucru ...
Şi-n ureche-mi strigă ... Vai !...
Că e ora pentru ceai ...
Dar vedeţi ?... Ăsta e baiul
Că mie nu-mi place ceaiul.
Eu beau ţuică, beau şi bere
Chiar şi vin beau cu plăcere,
Însă ceai nu beau, şi pace ...
Apă fiartă. Zău, nu-mi place ...
Aşa sînt de când mă ştiu
Filozof din tată-n fiu
Şi într-una mă gândesc
Că beau şi-o să ruginesc ...
Şi mă mai bate un gând
Ce te faci atuncea când
Vrei să bei şi ceai nu ai ?...
Nu-i aşa că bei ce ai ?...
Tacere...am disparut unul cate unul din acel sit ZANG... Nu mai stim nimic unul de altul...am disparut cu totii...Eram un grup de oameni frumosi la suflet... Purtam numele de Aurelya... eram prieteni...asa era moda pe acest sit...eram cu toti un grup de oameni cu omenie... Sunteti bine...mai intrati pe acest sit !?
O cafea reâncălzită. Doar un mic prilej de discuție !...